luni, 31 octombrie 2016

Navigație auto multimedia Edotec - Siguranță și divertisment


        Când eram mică era la MTV o emisiune mișto pe care o urmăream cu sufletul la gură. Pimp My Ride îi zicea și eram mereu uimită de cât de mult puteau modifica ăia o mașină ca să arate mișto. Nu doar că arăta mișto dar avea și niște funcționalități fantastice. Muream de ciudă unde vedeam că le pune la ăia în mașină ecrane unde se pot uita la filme, și eu nici nu aveam mașină. De fapt, nu prea aveam nici ecrane, doar o cutie care voia să fie televizor și se chinuia puternic să prindă semnalul.

     Pe atunci faptul de a avea în mașină sisteme de navigare cu touchscreen, de pe care să poți să intri pe internet sau să te uiți la un film părea un scenariu îndrăzneț dintr-un film SF. Era lucrul acela la care visai fiind convins că nu vei trăi să îl vezi. Astăzi însă, astfel de sisteme de navigare auto au devenit ceva firesc, deosebit de practice și, cred eu, în curând vor deveni ceva necesar. Nu spun asta doar pentru că sunt un motiv întemeiat pentru care să te dai mare cu mașina ta, dar prezintă multe funcționalități care fac experiența condusului în mașină mult mai plăcută.

   Folosesc o navigație auto Edotec EDT 1049 Android care rulează o platformă S150 Full Android, pe un Audi A3 de care mă servesc zilnic. Nu sunt un șofer nici răbdător, nici sigur pe el. Unde mai pui că sunt și începătoare. În aceste condiții sistemul de navigație dedicat a fost o necesitate pentru mine. M-a salvat cel puțin din trei puncte de vedere despre care o să vă povestesc în continuare.


Magazin de piese auto ieftine - Mai aproape decât crezi

     


     Inițial mă gândeam serios să îl las pe tata să scrie acest articol. Apoi mi-am dat seama ca nu l-ar sfârși niciodată. La câte frustrări a avut din cauza pieselor auto greu de găsit, ar putea să scrie un roman. Am decis totuși să mă bag eu în seamă, pentru că am găsit în sfârșit un magazin unde găsești cam orice ți-ar trebui în materie de piese auto. Poate că ești o tânără domnișoară, de ce să citești acest articol? Păi atunci când o să ai o problemă la mașină o să poți rezolva singură o problema, pentru că vei știi sigur unde să îi cauți soluții. Iar dacă ești un domn care caută piese auto, în continuare vei găsi cel mai bun loc de unde îți poți cumpăra piese auto ieftine și de calitate.

vineri, 28 octombrie 2016

Cadouri florale - Te ajută să îi cunoști mai bine pe cei ce te înconjoară



    Tu ce observi cel mai frecvent la o floare? Petalele, culoarea, parfumul, sau frunzele, tulpina, poate spinii. Ori poate te gândești că este cam ofilită, ori din contră, ce bine a fost îngrijită. Oricare ar fi răspunsul tău la această întrebare, el dezvăluie ceva despre tine. Alegerea ta poate indica dacă ești optimist sau pesimist, dacă ești superficial sau dacă tinzi să privești lucrurile în profunzime, sau dacă ai capacitatea de a judeca o persoană după lucrurile care o înconjoară.

   Modul în care reacționezi atunci când primești o floare poate, de asemenea, să ofere multe informații despre tine. Eu am vrut să testez această teorie. De aceea am ales să îmi surprind prietenii cu un buchet de flori. Și pentru ca provocarea să fie și mai mare m-am decis să fac lucrul acesta online. Ce reacții am primit, dar și ce au dezvăluit ele despre ei, vă povestesc în continuare.

   Am ales un buchet de flori care mi s-a părut mie special și l-am dăruit voios cam la toată lumea. Răspunsurile nu au întârziat să apară, și deși par asemănătoare, ele ne transmit destule informații despre destinatar.

Viața bate filmul - My name is Gladiator


     În apogeul puterii sale, imperiul Româț era vast, întinzându-se din jungla curții până la granițele gardului vecinului. Mai bine de un sfert din populația părului de mâță a trăit și a murit sub domnia covorului. În iarna anului 2016, campania de 12 minute a Împăratului Motanus Tomasus Blănosus împotriva triburilor barbare din Puricenia se apropia de sfârșit.  Doar o ultimă luptă stătea în fața victoriei Imperiului Româț și a promisiunii de pace în întreg imperiul.

     Cam asta ar fi introducerea filmului Gladiatorul adaptată la viața mea. Practic cel mai palpitant aspect al ei, sunt mâțele mele. Cei de la TNT m-au provocat să va povestesc despre ce personaj de film aș vrea să fiu. Eu o să vă povestesc despre unul care sunt deja. L-am ales pe Maximus din Gladiatorul, și în rândurile următoare o să vă spun și de ce.

    Șapte dimineața îmi sună alarma:


 
    Am ales melodia asta ca să mă asigur că mă trezesc.  Dimineața mea începe bine. Soarele aburește printre nori, ceva păsări rătăcite încă mai ciripesc pe afară, iar eu fac ce face orice om normal dimineața. Se uită pe telefon, păi cum altfel?! Relaxată mă uit la mail-uri, puțin pe youtube, în cele din urmă intru și pe Facebook. Postasem pe pagina blogului un filmuleț amuzant și acum voiam să verific feedback-ul. Două like-uri, unul de la mine și unul de la maică-mea, în condițiile în care am peste 500 de fani. Da` care e faza, are you not entertained?



miercuri, 26 octombrie 2016

Locuința mea de iarnă e la țară, acolo era să mor... de nervi



  În fiecare iarnă, fără excepție, odată cu primele ninsori este la TV următorul reportaj: o tanti tinerică și îmbrăcată foarte bine, stă cu microfonul în mână pe niște schiuri încercând din răsputeri să se nu dea cu fundul de pământ. Acțiunea se petrece în ceva stațiune cum ar fi Cavnic, spre exemplu, odată cu primii fulgi de nea serioși. Absolut de fiecare dată, tanti asta își începe discursul așa: „Peisaj de basm aici la Cavnic...”. Știți ce gând îmi trece mie prin cap în acele momente? „Peisaj de basm o laie! Dacă ăsta e peisajul din basme îmi e profund milă de toate personajele care au fost forțate să trăiască în asemenea mediu lipsit de compasiune și considerație pentru rasa umană”.

   Te întrebi de ce am o gândire atât de radicală? Răspunsul e simplu. Trăiesc la țară, într-o casă modestă și destul de veche. A moștenit-o tata de la bunici. De urâtă nu e urâtă. Problema este că nu e foarte deștept construită. Ei și când locuiești într-o astfel de casă, viața la țară numai de vis nu e, poate doar de coșmar. Nu doar te mâncă frigul, dar Crivățul bate rău de tot prin portofele și buzunare. În acest context, am convocat ședința de familie. Tema conferinței: „Eu nu mai rabd încă o iarnă în frig și faliment. Tu o vei face?”. După o sesiune intensă de brainstorming am ajuns la concluzia evidentă: avem nevoie de renovări, și renovări serioase. No bun, cu ce începem?

   - Cu un certificat energetic, spune tata plin de înțelepciune.
   - Pe românește, te rog! La școala nu ne-a învățat limba adultească.
   - E simplu. În funcție de cât de multă energie consumă casa, ea se încadrează într-o categorie de consum energetic. De la A, care este cel mai scăzut, până la G care este cel mai ridicat. Dacă vrei să renovezi casa îți cam trebuie așa ceva.
   - No perfect. Presupun că mai costă și bani minunea asta de certificat. Mai bine aș începe să caut o variantă ieftină.

luni, 24 octombrie 2016

Rochia minune care te face mai fericită - De pe Fashion24.ro


   Acum un an circula pe internet un filmuleț cu un experiment foarte drăguț. O studentă a testat reacția celorlalți studenți la cuvintele: „Ești frumos/frumoasă!”. Cel mai evident efect a fost un zâmbet larg și involuntar, care se desfășura imediat pe chip. Fără să vrem, atunci când ni se spune că suntem frumoși suntem mai fericiți, indiferent dacă credem sau nu asta despre noi.

 
     Ție cine ți-a spus ultima dată că ești frumoasă? Te gândești poate la soțul tău, la băiețelul sau fetița ta, sau la tanti aceea drăguță care iți lasă mereu comentarii pe Facebook. Adevarul e că nu aceștia îți spun cel mai des că ești frumoasă. În realitate, oglinda este cea care îți spune cel mai des: „Ești frumoasă!”. De aceea ne și uităm în oglindă, ca să ne confirmăm faptul că arătăm bine, că suntem mulțumite de aspectul nostru, că merităm să ne complimentăm. Și știți când e cel mai ușor pentru oglindă să ne spună asta? Când purtăm o rochie. Eu cred că acesta este rolul rochiei. Să ne facă să ne simțim frumoase și să ne aducă un zâmbet pe buze. Atunci când porți o rochie, oglinda ar trebui să ne spună:

duminică, 23 octombrie 2016

Cum să NU ai grijă de pantofii sport - O poveste încălțată



     - Iooooooiii! Se uită la noi.
     - Ce ai tu?... Vai de mine! Ok... Stai frumos Gabi.
     - Șșșșșșt... O doamne, se uită la preț...
     - Taci și stai locului odată! Ia... nu, nu, nu. Nu pleca! Nu... a plecat.
    - E numai vina ta Moni. Dacă ajunge la pantofii sport Nike ne-am ars. Nu ne mai cumpără nimeni.
    - E vina mea? Eu ți-am zis să mai lăsăm din preț, dar tu nuu... că suntem prea noi pentru reducere. Acuma ne mai cumpără cineva la anu. Am rămas perechea aia ratată, ultima de pe stoc. O să fim de toată rușinea.
     -  Moni, taci din gură a venit înapoi.
     - Ioi tu, ce asta? Cutremur!!! Ajutor!!
     - Ioi tu proastă ești! Ne-o băgat în coș tu.
     - Hiii. Asta e suntem salvate. Doamne ce bine!
     - Ura și la gară! Hai să mergem. Trebuie să ne ambalăm frumos.


 
    Bună! Noi suntem Moni și Gabi și asta a fost prima noastră interacțiune cu Hadasa. Dacă nu ați observat deja suntem gemene, dar nu de orice fel. Vedeți voi am fost crescute ca să devenim pantofi sport de damă. Avem un design atrăgător, forme încântătoare și suntem mereu în trend. De aceea am devenit pantofi de firmă: Adidas Originals Superstar Glossy.

vineri, 21 octombrie 2016

Cum am devenit Supereroina Conectica

 

        - Bună, mă numesc Hadasa... și... nu știu cum funcționează computerul meu.
        - (în cor) BUNĂ HADASA!

      Cam astea ar fi fost cuvintele introductive la întrunirea habarniștilor anonimi de acum 10 ani. Bine... acum zece ani, aveam 11 ani fără câteva zile, deci tot 10. Știu că aveam tot dreptul să fiu habarnistă, dar știam și oameni de peste 30 care erau la fel, deci vârsta nu e o scuză.

     Acum 10 ani, aveam calculatorul de un an de zile și nu prea aveam idee la ce e bun. Pentru mine nu reprezenta mai mult decât o cărămidă din aia cu Tetris de pe vremuri, doar ca asta era mai mare și mai scumpă.

Sursa: https://kitzcau.wordpress.com/2014/10/20/am-cumparat-un-tetris-game/


     Pe vremea aia auzisem de internet, doar pentru că cel mai cool copil din școală avea așa ceva, dar habar nu aveam ce înseamnă. Mă gândeam că este doar un joc mai mișto, scump și că trebuia să plătești pe oră ca să te poți juca. Nu îi simțeam necesitatea pe atunci pentru că eram prea ocupată să îmi depășesc recordul la Pinball. Asta explica și de ce tasta „Z” a cedat prima de la tastatură.

miercuri, 19 octombrie 2016

Hotel Domenii Plaza - Despre cum am călătorit în trecut



   - Alege orice loc din lume. Dacă ai putea să mergi undeva chiar acum unde ai merge?
   - Hmmm.... În trecut.
   - Hai tu! Vorbește și tu odată serios. Zi, unde vrei să mergi?
  - În trecut. Ți-am zis că nu m-am născut în epoca potrivită. Acum 200 de ani ar fi fost mai interesant. Dacă aș putea avea condițiile din prezent în atmosfera de acolo, acum m-aș și apuca să construiesc mașina timpului.
   - Ești nebună. Știi unde ar trebui sa mergi? Pe altă planetă. Hei marțieni! Veniți după ea e numai a voastră.

    Cam așa decurgea o discuție visătoare între mine și prietena mea acum câțiva ani. După cum puteți observa, încă nu au venit omuleții verzi după mine. Cred că totuși, nu sunt suficient de interesantă pentru ei, deși mi se mai spune și acum că sunt de pe altă planetă. Răspunsul meu ciudat și îndrăzneț de pe atunci încă nu s-a schimbat. De aceea am fost plăcut surprinsa când am primit un telefon de la prietena mea:

   - Hei, ți-am găsit mașina timpului.
   - Salut și ție! Da` ce ai pățit?
   - Mai știi când ziceai că vrei să călătorești în trecut?
   - Cum aș putea să uit! Ma gândesc la asta în fiecare zi: „Ce bine ar fi să călătoresc în timp, să fie iar Duminică!".
    - Hai tu! E pe bune, am găsit soluția.
    - Dar cât entuziasm pe tine. Bine m-ai făcut curioasă, zi!
    - Nu trebuie să construiești mașina timpului. E aici în București. E de lux, foarte încăpătoare, și are exact atmosfera pe care o cauți.
    - Ok. Sunt foarte interesată. Despre ce e vorba?
    - Un hotel. Hotel Domenii Plaza. Este exact ce cauți și trebuie musai să vii aici în concediu.
    - Da de unde știi?
    - Am fost cazați acolo săptămâna asta. E ce cauți tu îți spun.

luni, 17 octombrie 2016

Pompiliu Colop - Ștampilă, blogger și entertainer... de firmă




Un' te duci tu, ștampilă? 

Un' te duci tu, ștampilă? 

La birou, domnule. 

La birou, domnule. 



Ce să faci tu, ștampilă? 

Ce să faci tu, ștampilă? 

Să ștampilez, domnule. 

Să ștampilez, domnule.


Cin' te mână, ștampilă? 

Cin' te mână, ștampilă? 

Doamna doctor, domnule. 

Doamna doctor, domnule. 



Ce asculți tu, ștampilă? 

Ce asculți tu, ștampilă? 

Ce se-aude, ștampilă? 

Ce se-aude, ștampilă? 

Europa FM, domnule. 

Europa FM, domnule. 



Ce auzi tu, ștampilă? 

Ce auzi tu, ștampilă? 

Hârtia-n imprimantă, domnule. 

Hârtia-n imprimantă, domnule. 



Plângi de frică, ștampilă? 

Plângi de frică, ștampilă? 

Nu plâng, nu plâng, domnule 

Nu plâng, nu plâng, domnule.

Eu n-am lacrimi, domnule 

Am cerneală, domnule. 

Am cerneală, domnule. 



Nu plângi, nu plângi, ștampilă? 

Nu plângi, nu plângi, ștampilă? 

Nu plâng, nu plâng, domnule 

Nu plâng, nu plâng, domnule.

Plâng angajații, domnule 

Este luni, domnule. 



Cin' te taie, ștampilă? 

Cin' te taie, ștampilă? 
Cine să mă taie, domnule. 

Cum să mă taie, domnule. 



Cin' te mâncă, ștampilă? 

Cin' te mâncă, ștampilă? 

Ai înnebunit, domnule 

Cum să mă mănânce, domnule.


Cine moare, ștampilă? 

Cine moare, ștampilă? 

Ferească Dumnezeu, domnule 

Vrei să știi cine moare, domnule 

Dialogul ăsta, domnule. 

Ăsta moare, domnule. 



Ce rămâne, ștampilă? 

Ce rămâne, ștampilă? 
Rămâne să povestesc ce fac azi, domnule. 

Se pare că lumea e interesată de ce fac eu ziua, domnule.

    Bună! Azi Hadasa nu a putut să vorbească cu voi. Cică are mult de scris, și a rămas în urmă și nu mai știe cum să gestioneze timpul. Mă rog, zice ”hai mă scrie și tu un articol pentru mine azi”, zic ”dar mie ce îmi iese?”, zice ”hai măi, faci și tu ceva interesant azi”, zic ”bine nu te mai mâțâi atâta”. Așa că azi vă povestesc eu. 

   Așa, să mă prezint mai întâi. Sunt o ștampilă pentru firmă, normală din, stai să mă uit... așa gama Printer. În fine, sunt băiat, încă sunt ofticat că nu există variantă de masculin pentru ștampilă. Nu de alta, dar ne omoară feministele de la birou când ne strigă în batjocură: ”Ștampiiiil-pil-pil-pil!”. Mă numesc Pompiliu Colop și mă tot gândeam la ce să vă povestesc azi. Am mai văzut așa pe la alți bloggeri postări plictisitoare gen: ce am făcut săptămâna asta? ce fac eu acasă? cum îmi trece ziua? Am zis să nu îmi bat capul prea mult și să vă plictisesc și eu cu viața de la birou. 

vineri, 14 octombrie 2016

Traduceri medicale - de ce să apelezi la experți?



     Traducerile nu reprezintă un subiect la care să ne gândim zilnic. Oare? Adevărul e că motivul pentru care ele nu ocupă un segment de interes în mintea noastră, este acela că ajungem să le facem inconștient. Tu, cel care îmi citești articolul, ai fost nevoit să traduci azi cel puțin 10-15 cuvinte sau fraze din altă limbă, deși sunt aproape sigură că e vorba de mai multe. De la numele unui magazin, până la navigarea pe internet sau urmărirea unui segment de știri, toate te obligă să fii un traducător. Motivul pentru care nu mai ești conștient de acest lucru este faptul că creierul este deja foarte obișnuit cu acest proces.

     Cu toate acestea, există anumite traduceri pe care nu le poți realiza nici atunci când ești conștient de ele. Vorbim despre traducerile specializate care vizează un segment concret și bine delimitat al societății sau al industriei, cu termeni specifici. Chiar dacă ai avea un dicționar la îndemână, sunt mari șanse ca traducerea ta să fie eronată. De aceea există experți în traducere, care acceptă responsabilitatea de a traduce o informație, astfel încât sensul ei să fie nu doar lipsit de eroare, ci și clar și ușor de înțeles.

     Traduceri medicale - de ce ai nevoie de experți


    Circula într-o vreme o vorbă: „Cu o virgulă poți salva sau poți condamna o viață”. Același principiu se aplică și în cazul traducerilor. Ele pot salva vieți, mai ales atunci când ele țin de medicină, un domeniu care are ca scop primordial salvarea vieților.

miercuri, 12 octombrie 2016

Draperiile fonoabsorbante - Nu te doare capul



      Știi momentul acela divin în noapte, așa între orele 4-6, când somnul este pudrat cu zahăr vanilat, și ochii sunt îmbrăcați în puf de nori și în sfârșit ți s-a dat și ție să visezi că locuiești într-un supermarket, care este și aeroport, și tocmai te plimbi prin paradis unde ai zburat pe gratis, și vai, mănânci cea mai delicioasă felie de pizza care nu îngrașă, și NINO!!! NINO!!! NINO!!! NINO!!!.
   Doar o sirenă nevinovată, voia să îți amintească că universul te urăște în continuare. Ei bine, dacă urăști momentul acela la fel de mult ca mine, cred că am găsit soluția salvatoare pentru tine: draperia fonoabsorbantă.

   „Ce mama dinozaurilor dispăruți am citit?”. Da, îți înțeleg gândurile nedumerite pentru că am avut aceeași reacție. Ce or mai fi și draperiile fonoabsorbante?  Dragă românaș habarnist îți spun tot eu. Drăciile astea sunt niște perdele din acelea mai groase, care sunt făcute din material șmecher care e hoț de sunet. Mai exact îți pui draperiile astea și te izolează sonor. Tu nu mai auzi ce se întâmplă în spatele ei și nici ceilalți nu mai aud ce se întâmplă după ea. Practic e echivalentul expresiei „talk to the hand”, vorbește cu mână că eu oricum nu te aud.

   
     Acuma te gândești: de ce îmi trebuie mie draperie din asta? Păi pe lângă motivul suficient de puternic pe care l-am menționat în descriere, sunt mai multe situații în care le poți găsi practice. Poate ai un coleg de cameră care la 3 noaptea se trezește pentru ca are chef să se uite la știri și i s-au stricat căștile. Poate împarți camera cu sora ta mai mare care în timp ce tu vrei să îți faci temele are de vorbit cu gagici la telefon. Poate locuiești lângă gară sau lângă aeroport și suferi de migrene în același timp. În aceste cazuri draperia asta îți cam ia durerea de cap.

marți, 11 octombrie 2016

Pinspiration - Ce sa faci cu blugii vechi?



      Blugi, jeans, denim, oricum le-ai spune sunt sigură că ai o grămadă de perechi pe care nu le mai porți acasă. Ai mai pus câteva kile și nu iți mai vin, iți dai seama cât de hidoși sunt și de ce mama delfinilor intergalactici i-ai cumpărat, sau ai slăbit și acuma mai încape o persoană în ei, ori i-ai purtat până la refuz și acuma nu mai au culoare, sau s-au rupt acolo unde nu e cool sa se rupă. Sau ai și tu o mătușă care iți aduce mereu haine fără să te întrebe dacă iți trebuie, sau să îi pese dacă iți sunt bune sau nu.

      Ai putea să îi donezi la rândul tău, sau să îi arzi, sau să îi arunci la gunoi, sau să te urci pe un bloc și să le dai drumul de acolo ca să vezi și tu cum zboară blugii cu parașuta. Eu însă am o soluție ingenioasă pentru tine. Refolosește-i altfel. Cum? Mai jos am găsit câteva idei pe care le poți pune în practică cu ușurință.

   


luni, 10 octombrie 2016

Secretul frumuseții - O poveste cu mult Farmec



    Știai că Albă ca zăpada avea acnee? Nu, nu vorbesc prosti. Rapunzel avea mătreață și Ariel o piele care concura ușor cu deșertul Sahara. Tu de ce crezi că a fugit Albă ca zăpada în pădure? Îi era rușine să se întâlnească așa cu prințul, și sunt destul de sigură că oglinda aia era sarcastică. Mama criminală și vânătorul au fost doar pretexte. Cu Rapunzel a fost cam la fel. Maică-sa nu o ținea captivă, a creat doar un loc potrivit în care să se ascundă. Își scotea capul doar iarna când trebuia să îl scuture puțin ca să înceapă să ningă. Ariel după ce a ieșit din apa aia sărată, avea o piele atât de uscată încât i-a fost rușine să mai scoată un cuvânt. Nu mă credeți? Am dovezi:

     




vineri, 7 octombrie 2016

Bucura-te si de calatorie, nu doar de destinatie cu RyanAir



    Cum ar fi dacă a fi acasă ar însemna să călătorești încontinuu, să fii tot timpul în locuri noi, iar atunci când ai fi în vacanță să mergi două săptămâni la un loc de muncă, să te "stabilești" într-o casă și să te scufunzi în rutină. Cu siguranță locurile de muncă și casele ar devenii mult mai frumoase și interesante. Dar și "casa" noastră, adică avionul, aeroporturile, hotelurile, ar trebui să fie foarte confortabile, deosebit de practice, cu multe posibilități și facilități, care să ne facă viața mai ușoară. Nu trebuie să uităm nici de mediul prietenos și călduros, care să ne permită să formăm amintiri emoționale.

    Acesta este un exercițiu de imaginație bun pentru momentul în care iți planifici o călătorie. În funcție de destinația și traseul ales, vei petrece mai mult sau mai puțin timp în aer, și cu siguranță vei petrece mult timp pregătind toate detaliile cu privire la călătoria ta. De la stabilirea bugetului până la alegerea traseului și a momentului de pornire și întoarcere. De aceea vrei să colaborezi cu o companie aeriană care sa îți faciliteze cât mai mult acest proces, și să îți ofere o experiență plăcuta în zbor, cât mai aproape de confortul din propria casă. Îți recomand RyanAir și în continuare îți voi spune și de ce.
 
    Vom porni împreună într-o vacanță ieftină de vis, pentru că așa și este, imaginară. Împreună cu tine vom zbura din București direct la Dublin. Apoi ne vom imagina o altă destinație în Atena, după care ne vom întoarce acasă. Cum am ajuns la aceste destinații? Îmi doream o excursie economică, practică și în același timp foarte ofertantă. Pe site-ul celor de la RyanAir am reușit să stabilesc foarte ușor ce locuri vreau să vizitez și când e cel mai avantajos să fac asta.

joi, 6 octombrie 2016

Trei placeri nevinovate - Home Edition


       Bine ai venit în casa mea! Apasă play ca să intri în atmosferă.


   
 Așa cum ați ghicit, azi vorbim despre cum stă Hadasa acasă ca un planton, și care sunt plăcerile ei nevinovate, pe românește cum îmi pierd vremea acasă. De ce să îmi citești articolul? Păi dacă tot pierzi și tu vremea pe aici măcar să râzi puțin, nu?

     Pot începe prin a recunoaște că petrec rușinos de mult timp acasă.  Lucrez acasă, prietenii îi am puțini și la km depărtare, așa că nu are rost să ies. Dacă ar fi să fac un pie chart cu timpul pe care îl petrec acasă și cel în care ies, ar fi inutil pentru că ar trebui să te uiți cu lupa după felia cu timp petrecut afară. Petrec atât de mult timp în casă încât ar trebui să folosesc cremă cu agent SPF împotriva luminii artificiale. Petrec atât de mult timp acasă încât timpul meu nu mai petrece de mult, se plimbă doar dintr-o cameră în alta sperând că o să fac și eu ceva interesant odată.

   Dacă aș trăi la Casa Albă, ți-aș spune că mă uit mult la pereți, mă gândesc la binele omenirii și dorm. Ceea ce fac și acum doar că eu nu sunt plătită pentru asta. Dar așa ca să îți faci o idee, în definitiv asta e casa mea:



luni, 3 octombrie 2016

Dress Code Black Tie - Cum îl abordăm corect?



     Ai avut o zi lungă sau tocmai te-ai trezit. Oricum ar fi, meriți să te relaxezi, așa că apasă play.



    Bună, sunt Iulia Albu.... ăăăăă asta... Hadasa și bine v-am regăsit la o nouă ediție din Verdict „Vai ce nealcoș„ sau ”Tulai Doamne!” doar pe Hadasa Scrie. Astăzi vorbim despre ținuta potrivită pentru un eveniment cu dress code Back Tie.

    Știu la ce te gândești. În sfârșit ai primit și tu o invitație la un eveniment care nu presupune prăjitul de mici în pădure, nici să faci pe broasca în ceva ștrand infect. Ai primit o invitație oficială, o vezi, o pipăi, miroase sofisticat. Ce ai făcut să meriți o asemenea onoare? Împletite cu design-ul elegant, cuvintele curg lin și armonios, până ce apare bolovanul: vă rugăm să abordați o ținută BLACK TIE. Știu exact ce simți, ești debusolat, confuz, care este sensul vieții? Stai liniștit, sunt aici să te ajut.

   Ce este dress code-ul Black Tie?


    În funcție de evenimentul la care participi, se pot aborda diferite grade de formalitate. Dacă la iarbă verde abordezi un stil foarte lejer (aproape de pijamale), la o nuntă trebuie să abordezi ceva mult mai formal. Dress code-ul este cel care determină cât de formal trebuie să te îmbraci. Cel mai înalt grad de formalitate este White Tie (adică papion alb), și îl abordezi doar dacă mergi la ceva prințesă la nuntă. Black Tie este următorul grad de formalitate, și imediat după este stilul formal, apoi office, etc.